Italy (Rome)

    Oooh... Rome! The iconic city in Italy where one can find plenty to do. We bought our tickets online from Wizzair with 51 Euros / person leaving from Cluj Napoca and 38 Euros / person for the return trip in Tîrgu Mureş. Tickets were a bit more expensive than we expected due to the period of our trip, around the 1st of May, when they also have a national holiday in Italy. We landed at the Ciampino airport (A on map) just outside Rome and there are bus companies that can take you to the city centre. A one way ticket to the Termini station in the center of Rome is 3.9 Euros per individual, the trip takes 30 - 35 minutes, but we discovered it's much more convenient to buy a two way ticket for 7 Euros since sometimes there is a long line when returning to the airport from Termini and people holding two way tickets have priority boarding the bus.

   In Rome, a public transportation ride costs 1.5 Euros and can take no longer than 100 minutes. Buying a Rome Travel Pass is however more convenient, espe- cially if you are staying outside of Rome, like we did. We found a cheap camping named Seven Hills Village (↑location) in La Giustiniana, just north of Rome, and for a total of 31 Euros we stayed 4 nights in a bungalow, but also had to pay a 2 Euros per day resort tax. The Rome Travel pass can be used in any public transport such as train, tram, metro or bus and costs 6 Euros (1 day), 16,50 Euros (3 days), 24 Euros (7 days). You will need to validate the tickets on every ride you take.

     We mostly visited the co-mmonly known attractions in Rome, the Colosseum, the Roman Forum (←), Palatine Hill (all B on map), the ama-zing Pantheon (C on map), some other cool squares, boulevards and sites. We really enjoyed the Tiberiana Island (↑) on the Tevere river (D on map), Piazza del Popolo (E on map) and some common streets where we could escape the massive waves of tourists. Tickets for the Colosseum / Roman Forum / Palatine Hill are sold together as a pack. If you want to purchase it there, waiting in line will take 30 minutes to 2 hours due to the high number of tourists and will cost 12 Euros / person (7.5 Euros for 18 to 25 years old), the tickets can also be bought online for 16 Euros (11.5 Euros for 18 to 24 years old) without the waiting in line part. All tickets are valid for 2 days.

      
     At the Vatican (F on map), the museums are closed on national holidays, but we got to see the San Pietro square and the St. Peter's Basilica (←). We waited in line for 1 hour 45 minutes to reach the metal detector entrance for the Basilica. It was really impressive and huge, and since you are there you might consider climbing on the top of the large dome. Access fee for the dome is 5 Euros / person if you want to take the stairs and 7 Euros for the elevator option. Guess which one we took? :)

     If you're looking to have a cappuccino and a lasagna in a nice place, and you definitely should, try to find a more remote restaurant since all the locations close to the touristic attractions are much more expensive, just as expected. Coffee is about 1.5 Euros in most of the places and a meal is around 6 - 12 Euros. Do not hesitate to try the Birra Moretti and the local ice cream is a delicious delight not worth missing.

     The city has really cool places to see and amazing history but there are way too many tourists on the narrow streets, in the squares and virtually everywhere.  

United Arab Emirates (Dubai)

   Super tall buildings, large 8 lane highways, luxurious urban districts and artificial islands are just some of the mind dazzling engineering wonders one can find nowadays in the city of Dubai. Now using the Wizzair.com website you can find relatively cheap tickets from Bucharest to Dubai's Al Maktoum International Airport (A on map). We got ours for something around 110 Euros / person including the big luggage (25 Euros), for a one way trip that took approximately 5 hours. European citizens that enter the Emirates will receive a stamp in their passport available for 30 days of stay, this includes a 10 days extension, so a total of 40 days. Your passport needs to be available for at least another 6 months from the date of entry otherwise you will not be permitted to board the plane flying to the Emirates. The local currency in the United Arab Emirates is the Dirham (AED) which is at an almost 1:1 parity with the Romanian Leu making it easier to convert prices.      

     

     Most people think Dubai is a crazy expensive city but we found it to be exactly how you plan it to be for your specific budget. Except for rent which is indeed super expensive compared to Romanian standards you can actually do stuff with small amounts of money. A lunch at a local Indian restaurant can cost you 15-20 Dirhams, you can go on a desert safari trip (that includes camel riding, dune bashing, dinner, traditional dances and others) for only 85-90 AED (groupon.ae), getting to the 124th floor of Dubai's record breaking tower Burj Khalifa is 125 AED if you purchase the ticket in advance from their website and for cost efficient shopping we would recommend the Outlet Mall (B on map) located central south outside Dubai. We even got to check out the indoor ski slope at the Emirates Mall (C on map) with a few friends and using 2-for-1 discount coupons found in Entertainer Magazine, we only paid 105 AED / person for two hours of skiing in the desert. 

     If you prefer the traditional side of the town and you're not that much into high buildings, urban centers and malls we would recommend the visiting the Creek and the old city of Dubai. Also the museum Al Fadihi Fort (D on map) is quite interesting and is located in the same area. Crossing the creek on a boat with one of the locals is only 2 AED one way and you can find yourself in the souqs (local market areas, E on map) and the old town in no time.

     Using local transportation to get to the main beaches and touristic attractions is quite cheap as well. If you plan to use the public transport on a daily basis you may consider getting an RTA card which you can charge with credit any time you wish. The traveling charges will be lessened this way. Traveling towards Burj Khalifa and the Dubai Mall with the metro will have higher prices compared to other locations.

     You cannot find alcohol in normal street markets or supermarkets only in specific liquor stores (ex: Barracuda, located approximately 100km North) or in mostly all of the hotels where there are bars serving alcohol at relatively high prices. You will not see drunk people on the streets, fights, stealing or any other type of street crime since inculpates will be severely punished by the Emirati authorities.

     If you plan to make a trip to Abu Dhabi which is located only 140km away you need to take the metro's Red line towards Jebel Ali and get off at Ibn Battuta station. Located just near the metro station is the bus station where you can find buses leaving to Abu Dhabi. The price of the ticket is 25 AED for one trip, you can use your RTA card but on return you can only pay cash and get a hard copy ticket.

     

     Abu Dhabi is an interesting island city where you can see the Sheikh Zayed Grand Mosque (A on map, picture →), the largest in the world, the Emirates Palace (C on map), Ferrari World located on Yas island (B on map) and check out the coffee shops and beaches located nearly everywhere around town.

  Dubai and Abu Dhabi were an overall interesting experience which we enjoyed a lot. If you like a more old fashioned concept of genuine culture and architecture, a more authentic experience of interacting with local people and places, please read the post below.

     The return flight from Dubai to Bucharest was a bit more expensive, 130 Euros plus the luggage fee using the same low cost airline, Wizzair.

     

Oman (Muscat)

     Muscat is only about 440 km away from Dubai and is the capital city of the Sultanate of Oman. A bus ticket from Dubai will cost you 90 AED / person for a two way trip. Buses from the Oman National Transport Company (ONTC) leave Dubai from behind DNATA and Ponderosa Restaurant in Deira (map ↓). You can take the metro to Al Rigga station and walk from there, it takes about 5 minutes. If you want to book a seat on the bus, the telephone number for Dubai is +971 42525909. 

     The bus ride took about 7 hours but the mountain-filled scenery was really impressive so we did not get bored. The local currency in Oman is the Omani Rial and it's abot 10-11 Romanian Lei for 1 OMR. One Omani Rial is 1000 Baisa, and people use that a lot in Oman aslo. When entering Oman, European citizens will need to get a visa, at a cost of about 50-60 AED or 5 OMR and you'll only have to fill in an application, explain in 2 sentences what you want to do in Oman and you will be granted with one. We got ours for 14 days. It's very interesting because we did not see any security guards or anybody checking your documents. Everybody goes willingly to the small windows and applies. No one gets verified afterwards when entering the country, there is no point of control or anything like that, or we did not stop to any.

     The city of Muscat is very outspread throughout the coast and has more than 50km in length. So you can ask the ONTC bus driver to drop you anywhere from the entrance in the city to the central Ruwi bus terminal.

     Some of the coolest places we saw in Muscat are the Muttrah Cornishe and Souq (A on map, ← picture) where you can walk, eat or do shopping on the coast, the Sultan Qaboos Grand Mosque (B on map) which was the largest in the world before the one in Abu Dhabi got built and where you can enter only before 11:00 AM, the Royal Opera House (C on map) where the entrance is 2 Rials, the Muscat Gate (D on map) and we also got to relax on the Qurum Beach (E on map). Another really cool place to see, not that far from Muscat is the Bimmah Sinkhole Park (← picture), located 127km to the south. A bus ticket from Ruwi terminal will cost 2.2 Rials / person for a one way trip and the bus leaves sometime around 3:00 PM. You will however have to ask the bus  driver to stop at the location since there is no scheduled stop at the Bimmah Sinkhole Park. The Sinkhole is located just after the village of Dibab and it is permitted to swim in it.  

     

     We stayed at a local that we found on couchsurfing, he and the rest of the locals were absolutely amazing people. Everybody was open and willing to help you, mostly in a broken English, but you managed to get along somehow. The scenery and the landscape in Muscat is absolutely amazing, with mountains rising from the sea and watch towers on nearly every one of them.

     The food is really cheap and people use taxis to get around. In the central touristic area (Muttrah Corniche and Souq) the taxis are really expensive compared to the ones on the outskirts, and one more thing... prepare to bargain for everything including taxi fares. One taxi ride could cost you 300 Baisa or 3 Rials, depends how you bargain. Funny fact: drivers in Muscat honk for everything they want to communicate to somebody that is outside of their vehicle, so you will hear honking at every corner which could mean: "do you need a lift?", "get out of the way", "wow, what a pretty girl", "i'm full", "I'm selling grenadines" and so on... :)

     Muscat is a very authentic place, with very authentic people, filled with color, natural highlights and history, nothing like Dubai. People are more "local", the city does not have 80% expats, therefore all of the experiences are much more genuine.

     For our departure we got on the bus leaving at 3:00 PM from Ruwi bus station in the center of Muscat, located near the Sun City hotel. We had to be there at 2:30 PM, which meant we had enough time to have a lunch on the run (← picture) for only 800 Baisa. 

Serbia (Fruska Gora)

   Fruska Gora este un parc naţional din Serbia, foarte aproape de oraşul Novi Sad (hartă →). La sfârşitul lunii februarie 2014 am călătorit în Fruska Gora la un training desfăşurat prin programul Tineret în Acţiune (mai nou Erasmus+). Am plecat cu un tren din Cluj Napoca înspre Timişoara la ora 23:15, iar biletul a costat 41.25 Ron cu 50% reducere pentru studenti la dus şi 37.75 Ron la întors (preţurile întregi 74.65 Ron şi 68.35 Ron). La ora 7:05 am ajuns la Timişoara iar trenul înspre Belgrad pleca la 7:48, via Vršac (se pronunţă Vârşeţ). La ora 9:40 am ajuns în Vršac, Serbia unde ne-au fost verificate documentele de călătorie (CI sau Paşaportul) după care am coborât din tren şi am aşteptat până la 11:29 trenul pentru Belgrad. Biletele Timişoara - Belgrad şi înapoi le-am cumpărat cam cu o lună şi jumătate în avans, au costat 64.40 Ron de persoană şi sunt bilete deschise pentru o luna de zile, perioada de valabilitate se alege în momentul achiziţiei. În Belgrad a trebuit să schimbăm gările pentru că toate trenurile venite din România se opresc intr-o gară mică la marginea Belgradului (Beograd Dunav) iar pentru alte legături trebuie să schimbaţi gara cu cea mare şi centrală din oraş. Am luat un bus (numărul 37) pe care ni s-a cerut 150 de Dinari sârbeşti pentru o călătorie şi după ce am tot cârotit între noi în gura mare faptul că şoferul busului ne fură la preţul biletului, am primit şi bon pentru bilete şi am aflat că respectivul şofer vorbea foarte bine şi română :) După câteva staţii am coborât şi am mai mers 10 minute până la gara centrală de unde am cumpărat un bilet înspre Novi Sad cu 288 Dinari de persoană pe un tren care circula în regim de Personal sau Regio mai nou. Informaţie vitală: intrarea la WC în gara centrală din Belgrad, 30 de Dinari.

   Un Dinar sârbesc (RSD) este aproximativ 0.04 Ron sau cum calculam eu în momentul în care trebuia să plătesc pentru ceva, 100 de dinari sunt aproximativ 4 Roni.

   Novi Sad-ul este un oraş pe malul Dunării foarte interesant, în care se pot vedea diferite obiective, cel mai notoriu fiind fortăreaţa din Novi Sad care se spune că nu ar fi fost cucerită niciodată în care se găseşte şi simbolul Novi Sad-ului, un turn mic cu un ceas pe care limba mare şi limba mică sunt inversate. Scopul inversării: pentru marinarii care treceau pe Dunăre era mai important să vadă ora decât minutele. Lângă fortăreaţa din Novi Sad are loc şi faimosul Festival Exit în fiecare vară (centrul Novi Sad-ului →).

   Transportul local cu tramvaiul în Novi Sad costă 55 de Dinari de persoană, dar am reuşit să călătorim şi gratis într-un grup foarte mare folosind texte precum "Suntem un grup de turişti din UE", aşa că dacă aveţi vorbitori de sârbă cu voi... folosiţii :) Altă informaţie vitală: intrarea la WC în gara centrală din Novi Sad, 20 de Dinari.

   
  Serbia este, în general, o ţară a contrastelor unde se pot vedea urmele bombardamentelor din 1999 si multe cladiri dărăpănate şi semi-distruse dar şi zone şi locuri incredibil de faine, iar în plus de asta oamenii sunt foarte primitori, deschişi şi cam toată lumea ştie măcar umpic de engleză.

   
   La întoarcere am petrecut şi 2 zile în Belgrad unde am stat la un hostel foarte haios, Dream Hostel (https://www.facebook.com/dreamhostel.belgrade?fref=ts) în apropiere de centru şi cazarea ne-a costat 1000 de Dinari pe noapte. Se pot găsi cazări şi mai ieftine pe hostels.com, booking.com sau alte site-uri de genul, dar noi am fost induşi în eroare de o bulgăroaică piţi!

   Belgradul e un oraş foooarte fain, plin de tineret şi pare a fi foarte "viu", aici se poate vizita fortăreaţa (→) de unde se vede cum râul Sava (↘) se varsă în Dunăre, la fortăreaţă am intrat şi la muzeul armelor unde biletul ne-a costat 150 Dinari (reducere cu cardul ISIC), gradina zoologică este alt loc interesant unde se pot vedea lei albi. Am mers şi intr-un tur al oraşului cu tramvaiul, care este gratuit, durează cam o oră, iar turul începe mai jos de gradina zoologică la capătul de linie (http://www.tob.rs/en/sightseeing.php?kat=3). Trebuie neapărat să gustaţi o bere Lav sau Jelen la unul dintre barurile pe vas de pe Dunăre sau de pe Sava şi dacă ajungeţi şi în clădirea nonconformista, înaltă, fostă tipografie, din 1831, unde e plin de ciudaţi, graffiti-uri şi de baruri la ultimele etajele, vă puteţi lăuda că aţi văzut tot Belgradul în splendoarea lui, de la înalţime :)

   
     Dacă cumva nu aveţi bilet de întoarcere, de la gara Beograd Dunav înspre Timişoara biletul de tren costă 1062 de Dinari şi trenul pleacă 7:20. În Timişoara am ajuns fără întârzieri şi pentru că aveam bilete de tren pentru Cluj Napoca la ora 17:50, am reuşit să ne schimbăm biletele pentru trenul care pleca în 10 minute, adică la 13:40, în schimbul sumei modice de 4 Ron. 

Spania (Jerez)

       Spre sfârşitul verii lui 2013 am mers la un schimb de tineret in zona sudica a Spaniei, Andalucia, mai exact in oraşul Jerez. Pentru drum ne-am cumparat bilete nu târziu ci foarte târziu, cu 3-4 zile înainte să plecăm şi pentru ruta Bucureşti-Malaga, cu aşa puţin timp înainte de plecare cele mai OK bilete le-am găsit la Turkish Airlines şi au costat foarte mult 405 Euro de persoană, dus-întors. Pe acceaşi rută există un zbor de la Blue Air (http://blueairweb.com/), unde dacă achiziţionaţi biletele din timp sunt mult mai ieftine însă cu aşa puţin timp înaintea plecării, preţul era cam la fel ca la Turkish Airlines, ba chiar puţin mai scump dacă nu mă înşel. Zborul cu compania turcească a fost foarte OK, mâncarea foarte bună, nu degeaba sunt cea mai bună companie din Europa al 3-lea an la rând. Am avut o escală în Istanbul pe aeroportul Ataturk unde nu a trebuit să aşteptăm tare mult.

       În Malaga am luat un bus de la aeroport până la autogara din centru, pentru 3 Euro de persoană. Ne-am bucurat de vremea foarte bună din Spania şi ne-am cazat pentru o noapte la un hostel din centru Oasis Hostel (http://www.oasismalaga.com), unde ne-a costat 10 Euro de persoană pe noapte (logo Oasis→). Condiţiile au fost foarte ok şi locul avea un design foarte interesant şi modern. Am avut Wi-Fi peste tot în clădire iar micul dejun nu a fost inclus, şi totodată nu este de trecut cu vederea faptul că la recepţie unde se mai vindeau băuturi un shot de tequila (1 Euro) era mai ieftin decât o sticlă de apă (1.5 Euro) :) Pe clădire deasupra hostelului mai exista un bar, dar cu preturi mai mari. O călătorie cu busurile locale prin Malaga costă 1.3 Euro, iar varianta să te urci fără bilet că "e doar o staţie nooo..." nu prea funcţionează, intrarea în bus se face pe uşa din dreptul soferului care mereu cere banii pentru călătorie (poză Malaga→). A doua zi am luat un bus din autogara din Malaga înspre Jerez, biletul a fost 21.08 Euro de persoană.

       Ajunşi în Jerez am fost "transferaţi" pentru câteva zile în Campano, un sătuc sălbatic uitat de lume dar foarte fain. Biletul din Jerez până în Campano a fost 12 Euro de persoană. Jerez nu este un oraş extraordinar, dar ai multe lucruri de văzut şi cu persoanele potrivite te poti distra foarte bine, este al 4-lea oraş ca mărime din Andalucia, după Sevilla, Granada şi Malaga. În Jerez am fost cazaţi în zona centrală, la hostelul Las Palomas - Casa Andaluza, unde condiţiile erau ok, Wi-Fi peste tot în clădire, dar totuşi nu vă recomand acest loc datorită unui domn recepţionist care era un DEMON :) foarte nepoliticoş şi răutăcios şi care era tot timpul acolo şi nu dormea niciodată.

      Am avut o zi liberă la schimbul de tineret, zi în care am decis să vizităm oraşul Cadiz aflat în apropiere. Biletul de bus până în Cadiz a costat 3.65 Euro de persoană doar dus. Din păcate am prins o vreme destul de rea în ziua respectivă. Cadizul este un orăşel foarte interesant întins pe o fâşie îngustă de pământ şi cu deschidere la ocean. Se poate vizita fortăreaţa Castillo de San Sebastian (←poză) aflată pe o insulă/peninsulă în largul oceanului, la care se ajunge pe o faleză lungă, din păcate exact în ziua de luni când am mers noi fortăreaţa este închisă vizitatorilor. 

  (↙Orarul autobuzelor din Jerez în Cadiz şi înapoi)  

      Spre sfârşitul călătoriei noastre am vrut să vizităm şi oraşul Granada despre care auzisem foarte multe.

     Am luat autobuzul înapoi spre Malaga cu acelaşi preţ la bilet 21.08 Euro de persoană, iar in autogara din Malaga sunt autobuze aproape din oră în oră înspre Granada, preţul biletului la compania Alsa (http://www.alsa.es/en/) fiind de 11.19 Euro de persoană. Cei de la Alsa au rute cu autocarul prin toată Spania la preţuri destul de mici... în comparaţie cu alte companii.

       În Granada am stat la nişte prieteni pe care i-am cu-noscut în Geor-gia. Oraşul este incredibil, aici găsiţi, pe un vârf de deal, palatul La Alhambra (poză↓) care a fost propus a fi una din cele 7 minuni ale lumii moderne. Granada înseamnă rodie în spaniolă şi oraşul este ultimul recucerit de creştini din mâinile arabilor, astfel influenţele arabe aici sunt foarte evidente. Aceleaşi influenţe se regăsesc şi în celălalte oraşe din sudul Spaniei menţionate mai sus însă nu la acelaşi nivel ca în Granada. Intrarea la Alhambra costă 15 Euro de persoană dar se poate vizita o parte din palat şi gratuit, iar transportul comun în Granada costă 1.45 Euro călătoria de persoană. 
       Este printre singurele orașe din Spania în care poți mânca “tapas”, acestea fiind incluse în prețul băuturii. Tapas sunt mici gustări, de la supe de roșii gazpacho până la omlete și sandwich-uri, unele fiind foarte consistente. Daca mergeţi în Granada nu uitaţi să încercaţi și berea Alhambra (↘poză).

    Din Granada am luat auto-buzul înapoi spre Malaga, la compania Alsa am găsit bilete direct spre aeroportul din Malaga la acelaşi preţ (11.19 Euro), autobuzele merg aproape din oră în oră pe acest traseu, veri-ficaţi site-ul de mai sus al celor de la Alsa pentru mai multe informaţii.

       Din Malaga am luat avionul şi ne-am întors în România unde era deja octombrie si friiiiig! 

Georgia (Kobuleti)

             În vara anului 2013, pentru un training la care vroiam să participăm în Georgia, am început să pescuim bilete destul de târziu, ca de obicei... Ne-am gândit noi, că cea mai ieftină variantă de a ajunge acolo ar fi să luăm un zbor low-cost şi am căutat la Pegasus Airlines (http://www.flypgs.com/en/), o companie turcească. Am găsit ceva bilete, care nu se prea pupau cu datele de sosire și plecare, astfel am cumpărat bilete la Pegasus doar din Istanbul (Aeroportul Sabiha Gokcen) până în Trabzon, un oraş turcesc la Marea Neagră, aproape de graniţa cu Georgia, gândindu-ne că restul drumului, până în Istanbul şi din Trabzon pâna în Kobuleti îl vom face cu ceva autocar, microbus, etc. Biletul a fost 110 Euro de persoană dus-întors, dar preturile variază constant, ca la orice companie low-cost.

               Am plecat din Bucureşti cu un autocar de la Murat Turism (www.muratturism.ro), care pleacă zilnic la ora 16:00 în afară de sâmbătă, unde preţul era de 160 Ron de persoană, iar condiţiile erau foarte ok, şi lumea de la autogara Murat foarte draguţă şi primitoare, am primit cafea, ceai, suc/apă la discreţie şi toate cu zâmbetul pe buze... ce mult poate să facă un zâmbet! Eu sincer am fost şocat, având în vedere experienţele destul de neplăcute cu companiile/şoferii care merg înspre Spania. Toate ok, drumul până în Istanbul a durat cam 12 ore, pe autocat confort şi curăţenie, odată ajunşi în Istanbul, firma Murat, la fel ca şi multe alte firme care fac acest drum vă lasă într-o autogară în Aksaray, Fatih (hartă↑) o zonă destul de apropiată de centrul istoric al Istanbulului, plină de turiști.

                De aici însă trebuia să luăm un taxi până în piaţa Taksim, lângă nişte hoteluri înalte printre care Feronya Hotel si Titanic City Hotel, pe strada Abdülhak Hamit Cd (hartă→) unde compania Havataş (http://havatas.com/en/) are autocare înspre ambele aeroporturi Sabiha Gokcen şi Ataturk cam din jumătate în jumătate de oră. Biletul costa 13 Lire turceşti (TRY) (cam scump) iar pentru locaţia exactă a plecării întrebaţi lumea de pe stradă din acestă zonă pentru că majoritatea ştiu despre ce e vorba. Drumul până la Aeroportul Sabiha Gokcen a durat cam 45min dar aceasta se înâmpla foarte de dimineata, pe la ora 5:30, la orele de trafic mare drumul se face cam într-o ora şi 30min. (logo Havataş↑)

                Am zburat Istanbul-Trabzon destul de repede (1h 30min), apoi din Trabzon am luat un microbus până la autogara mare care a costat 5 Lire turceşti de persoană. În autogara din Trabzon, am găsit o firmă Prenskale Turizm (poză←) unde şoferii au spus că ne duc până în Batumi (oraş mare în Georgia, destul de aproape de Kobuleti, destinatia noastră finală) cu 25 Lire turceşti. Fericiţi că am găsit aşa repede am acceptat, am plătit şi ne-am îmbarcat. Microbusul avansa foarte încet, pentru că nu prea mergea pe autostradă şi oprea cam în toate orăşelele de pe coasta Mării Negre. După 4 ore lungi am ajuns la graniţa Turciei cu Georgia unde toată lumea urmează protocolul, şi anume cobori din mijlocul de transport cu toate bagajele la tine, persoanele trec printr-un filtru iar autovehiculele prin altul, apoi după verificarea completă te urci înapoi în bus şi îţi continui drumul. A fost destul de GROAZNIC!!! :) Toată lumea se împingea încontinuu, se băgau în faţă unii peste alţii şi aşa mai departe. După 30-45min am realizat ca abia reuşisem să ieşim din Turcia, şi trebuie să trecem printr-un control similar şi pentru a intra în Georgia... împinsături, îmbulzeli, înjurături în alte limbi, transpiraţie... notă*Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a intra în Georgia. După o oră şi 30min, trecuserăm de toate filtrele şi am început să căutam microbusul nostru, care plecase probabil de mult :) Da, ne-au lăsat la graniţă! Am găsit alt mijloc de transport, un fel de microbus pe care georgienii il numeau “marshrutka”, ce mergeau înspre Bantumi, care era la o distanţa de 20km de graniţa, preţul fiind de 1.5 Lari georgieni de persoană. Larii georgieni (GEL) sunt cotaţi puţin mai sus decât lirele turceşti, consultaţi google-ul pentru detalii. Microbus-ul arăta foarte tare, tapiţat cu o mochetă neagră pe dinauntru, prăfuită toată, iar geamurile foarte jos faţă de scaune, nu se vedea aproape nimic afară, ne simţeam cam ca într-un sicriu ambulant... dar era fain și amuzant:). Ne-am dat seama din prima că georgienii sunt niște oameni primitori, foarte curioși și entuziasmați să cunoască oameni de alte naționalități. Pe acest “marshrutka” am cunoscut doi georgieni ce ne-au fost de mare ajutor, ba chiar ne-au oferit si cazare :) deși nu aveam nevoie.

                Ajunşi în Batumi am descoperit şi locul de unde plecau microbus-urile înspre destinaţia noastră Kobuleti, şi anume dintr-o piaţă mică (hartă↓), faţă în faţă cu portul din Batumi, la intersecţia bulevardului Chavchavadze cu strada Gorgiashvili, biletul a costat 1.5 Lari georgieni de persoană.

                În Georgia am găsit cele mai ieftine ţigări pe care le-am văzut în viaţa mea, preţurile eram cam de la 1.5 Lari (3 Ron) la 4 Lari (8 Ron) cele mai scumpe, iar în ceea ce priveşte alcoolul, vodka şi băuturile tari sunt foarte ieftine, vinul e destul de scump, iar berea e cam la fel ca în România.Trebuie neapărat să încercați și celebra “khachapuri”, o placintă tradi-țională georgiana cu brânză și ou. Am vizitat într-o zi Bantumi-ul, un oraş foarte interesant, cu multe clădiri noi şi vechi, în care arhitectura este un mix între cea asiatică şi cea occidentală. Zona în general era foarte faină, cu Marea Neagră într-o parte şi munţii Caucaz în cealaltă, nişte peisaje incredibile.

                La întoarcere am luat din Kobuleti un autocar de la compania Metro până în Trabzon, o companie turceasca foarte OK (www.metroturizm.com.tr/en/), bi-letul a costat 30 Lari georgieni de persoană şi l-am cumpărat de la altă companie, cu sediul peste drum de gara din Kobuleti (hartă→), pe drumul E70 la 50-100m pe stânga. Drumul a fost foarte în regulă, autocarele de la Metro arată ca avioanele înăuntru, cu ecrane LCD, etc. Cei de la Metro ne-au aşteptat la graniţa cu Turcia şi de data aceasta totul a decurs bine.

                Ajunşi în Trabzon, Turcia a trebuie să ne găsim o cazare, deoarece avionul nostru era doar a doua zi, aşa că am intrat la un hotel care părea aşa mai low-cost, am plătit 23 Euro pentru două paturi şi condiţii decente. Acest hotel se afla pe strada Çömlekçi Cd în Trabzon, o stradă plină cu hoteluri/hosteluri. Totul arăta OK în afară de baie care era puţin cam dubioasă, un lucru nu foarte neobişnuit la turci :) Am avut inclus de aceşti bani micul dejun care a fost chiar bun şi reţele Wi-Fi în toate colţurile hotelului. Trabzon este un oraş destul de modern şi aranjat, cu lume prietenoasă, primitoare şi dornică să te ajute, cel puţin asta a fost impresia noastră făcută într-un timp foarte scurt.

A doua zi am plecat de la hotel cu un minibus, din fața hotelului, spre aeroportul din Trabzon, preţul a fost 1.25 Lire turceşti de persoană şi am prins avionul spre Istanbul.

                În Istanbul am luat din aeroport bus-ul de la Havataş care ne-a costat tot 13 Lire turceşti şi drumul a durat de data asta 1oră şi 20min până în piaţa Taksim. Eram destul de la  limită cu timpul pentru că trebuie să prindem autocarul de la Eurolines la ora 15:00, din alt loc decât unde ne-au lăsat cei de la Murat Turism. Am luat bilet de la Eurolines la întoarcere pentru că cei de la Murat plecau din Istanbul la 13:00 şi nu aveam timp efectiv pentru a prinde autocarul, aşadar am hotărât să cumpărăm bielte de la Eurolines la ora 15:00, care au costat 180 Ron de persoană, şi pentru care am mers personal la TUI Travel în Bucureşti pe bulevardul Nicolae Bălcescu, dar se pot cumpăra şi online. Am mers fuguţa fuguţa cu tramvaiul la locul indicat de agentul de la TUI Travel şi eram foarte la limită cu timpul, iar cu 5 minute înainte de ora de plecare am sunat la un număr de telefon de pe bilet pentru a le spune să ne aştepte. Am aflat de la operator că locaţia la care am mers era greşită pentru că cei de la Eurolines lasă pasagerii într-un loc la venire înspre Istanbul şi îi culeg din altă parte, iar locaţiile fuseseră inversate în momentul în care am primit indicaţiile de la agentul de turism. ...nu prea aveam bani la noi şi ne-am trezit în Istanbul, aproape lefteri, cu creditul la telefon de câţiva cenţi, şi cu busul care deja plecase :) Un sentiment nu tare plăcut!

                  Ne-am gândit apoi să mergem înapoi la autogara din Aksaray unde ne lăsase iniţial autocarul de la Murat şi erau şi alte autocare. Am mers şi am găsit un autobus de la compania Marina Travel care mergea înspre Bucureşti la ora 17:00 şi cu toate că nu aveam banii suficienţi pentru drum, domnul şofer, care cred că era de origine turcă, a fost de acord să ia echivalentul a 90 Lire turceşti de persoană, cu toate că biletul era 100 Lire în mod normal. Am plătit biletele în vreo trei valute, cam tot ce mai aveam la noi Lei, Euro şi ceva Lire :) Respectabilele doamne şi domni de pe autobus veniseră după "marfă" în Istanbul şi aveau depozitate jos la bagaje şi inclusiv sus la picioare de la detergenti şi produse de îngrijire casnică până la electronice, materiale textile, lână şi piese auto (plăcuţe de frână, bujii şi altele). Români descurcăreţi!

                Am făcut ulterior o plângere la Eurolines, explicând că agentul de turism de la TUI Travel nu ne-a dat locaţia exactă şi din acest motiv am pierdut autocarul din Istanbul. Nu am avut dovezi concrete şi am făcut chemare la valori cum ar fi corectitudinea şi sinceritatea şi... spre uimirea noastră cei de la Eurolines au fost foarte ok, au investigat neînţelegerea şi ne-am primit banii înapoi în cont prin transfer bancar. 
          Concluzia finală este... Dacă nu sunteți în căutarea aventurii si creearea de amintiri memorabile pe traseu, atunci daţi banii pe biletul de avion dacă vreţi să mergeţi în Georgia. Altfel vă legaţi la cap cu zeci de bus-uri şi minibus-uri, cazări inutile, nopţi pierdute şi ore în şir de aşteptat pe drumuri :) ...ca noi! Şi la final, cred că veţi ieşi mai ieftin cu avionul. 

                

Franţa (Saint-Rémy-de-Provence)

       Am fost acceptaţi la un proiect în Franţa în Saint-Rémy-de-Provence în vara lui 2013 şi căutarea pentru cea mai ieftină variantă de călătorie începuse... Am decis să mergem cu autocarul şi am studiat oferta, dar bineînţeles că toate companiile româneşti care mergeau în direcţia respectivă aveau ca destinaţie finală Spania. Am găsit pe net cam cel mai ieftin bilet la Saiz Tour adică 69Euro cu plecare din Braşov şi destinaţie în Aire-de-Lançon-Provence (hartă↗). Probabil vă imaginaţi că Aire-de-Lançon-Provence este un mic orăsel în sudul Franţei... Nicidecum, este o parcare de-a lungul autostradei care duce înspre Spania. Aşa că dacă alegeţi această variantă de transport, ar trebui să aveţi acest mic detaliu în vedere.

       Când am ajuns la autogara din Braşov, am fost puţin şocaţi de ce am văzut. Unul din autocarele de la Saiz Tour care mergea înspre Spania era baricadat de bagaje aşezate pe scara de la mijlocul autocarului şi trebuia să escaledezi ca să urci pe scara respectivă. Majoritatea călătorilor erau romi ceea ce nu este o problemă pentru ca ţiganii sunt de treabă :) Oricum noi am picat în alt bus, care nu era cel mai curat, dar până la urmă condiţiile erau pe măsura preţului biletului. Drumul a durat 32-36 de ore, nu mai ţin minte exact pentru că eram chiaun când am coborât, oricum din toată perioada asta se fac cam 10 ore de la Braşov până la ieşirea din ţară, ah şi busul a puşcat la un moment dat înainte de a ieşi din Italia dar în 30min au venit de la Saiz Tour să ne culeagă cu un alt bus, lucru de care am fost chiar impresionaţi.

       Firma Saiz Tour poate să transporte persoane în Franţa, însă nu are licenţă să le şi ia de acolo... astfel a trebuit să găsim altă alternativă pentru întoarcere. După căutări, am decis să ne întoarcem cu Tabita Tour, unde plecarea era din acelaşi loc, parcarea de pe autostradă Aire-de-Lançon-Provence, iar preţul este 79Euro dacă rezervarea se face din timp. Tabita Tour însă culege lumea din parcarea respectivă la o oră foarte târzie, şi anume 4:00 dimineaţa.

      Odată ajunşi în Saint-Rémy-de-Provence am vizitat spitatul unde fost internat Van Gogh după ce a luat-o pe rozor, care astăzi este muzeu şi petru un sfârşit de săptămână am avut parte de un festival foarte interesant cu parade şi cu mulţi tauri care fugeau cu lumea şi după lume... Nu rataţi ocazia! :) Acesta este un obicei destul de întalnit în sudul Franţei, însă împrumutat de la spanioli, cu mici diferenţe.

       Am ajuns şi în Avignon, un oraş fain, biletul ne-a costat 3.4Euro cu autobuzul, dar se poate face şi stopul din Saint-Rémy, noi am avut succes şi a fost GRATIS. Pentru a ajunge în Marseille se poate lua trenul din Avignon care costă 15Euro sub 26 ani şi 20Euro peste 26 ani, dar nu vă prea verifică nimeni. Pentru grupuri peste 10 persoane se face reducere de 50% la tren. Marseille este un oraş foarte fain şi spectaculos (poză→).

       Un alt loc interesat de văzut în această regiune este oraşul Arles, un oraş roman vechi de peste 3000 de ani pe malul râului Rhȏne unde puteţi vedea şi o arenă romană mai mică şi un muzeu de istorie, din Saint-Rémy-de-Provence biletul de autobuz este tot 3.4Euro.

       Pentru întoarcere am sunat la sediu la Tabita Tour de unde am obţinut numărul şofer-ului pe care apoi l-am sunat. Ne-a spus să fim la plecare cu o oră mai repede adică la 3:00. Cum nu prea avea nimeni cum să ne ducă aşa de târziu, ne-a dus cineva la ora 12:00. Am stat în parcare cam o ora jumate, poate două după care eu am zărit un autocar alb pe care nu scria nimic şi am decis să merg să îl inspectez. Pe partea cealaltă scria mare "Tabita Tour" şi l-am întrebat respectuos pe domnul şofer: "Nu vă supăraţi, sunteţi de la Tabita Tour, aşteptaţi să culegeti pe cineva de aici?" ...şi dânsul mi-a răspuns la fel de respectuos: "P#*@ calului că stau aici de o oră şi vă aştept, unde p^&@ mea aţi fost, băgami-aş toata p#*@, piz#@ masii de treaba şi ..." :) Peste 33 ore am ajuns înapoi, în afara de această atitudine nu am avut probleme cu ei. Autocarul era mult mai ok decât cel de la Saiz Tour, persoanele erau cam aceleaşi, români răutăcioşi plecaţi prin Spania.